Octavian Goga Casa noastra

Trei pruni fratini, ce stau sa moara,
Îsi tremur' creasta lor bolnava,
Un vânt le-a spânzurat de vârfuri
Un pumn de fire de otava.
Cucuta creste prin ograda,
Si palamida-i leaga snopii...
- Ce s-a ales din casa asta,
Vecine Neculai al popii!...

De pe peretii-ngalbeniti
Se dezlipeste-n paturi varul,
Si pragului îmbatrânit
Începe-a-i putrezi stejarul;
Iar daca razele de soare
Printre sindrile facu-si cale,
Vad sporul pânzei de paianjen
Si-nfiorate mor de jale.

Cum dorm acum de mult pierdute
Sub vreascurile stinse-a vetrii
Povestile-nsirate seara
De-atâtea cuscre si cumetri;
Cum tremura cenusa aspra,
Ce-nfiorati îmi par carbunii...

De pe peretii-ngalbeniti
Se dezlipeste-n paturi varul,
Si pragului îmbatrânit
Începe-a-i putrezi stejarul;
Iar daca razele de soare
Printre sindrile facu-si cale,
Vad sporul pânzei de paianjen
Si-nfiorate mor de jale.

Cum dorm acum de mult pierdute
Sub vreascurile stinse-a vetrii
Povestile-nsirate seara
De-atâtea cuscre si cumetri;
Cum tremura cenusa aspra,
Ce-nfiorati îmi par carbunii
De vraja care-o mai pastrara
Din câte povesteau strabunii...

Înfipt în mester-grinda, iata-l,
Ravasul turmelor de oi;
Sireagul lui de crestaturi
Se uit-atât de trist la noi.
Îmi duce mintea-n alte vremi
Cu slova-i binecuvântata.
În pragul zilelor de mult
Parca te vad pe tine, tata.

Si parc-aud pocnet de bici
Si glas staruitor de sluga
Rasare mama-n coltul surii,
Asaza-ncet merindea-n gluga...
Înduiosata, ma saruta
Pe parul meu balan, pe gura :
„Zi Tatal nostru seara, draga,
Si sa te porti la-nvatatura!”...

Si uite-mi trec pe dinainte
În rânduri- rânduri toate cele:
Orasul înnegrit de fumuri
Si toate plânsetele mele.
Cum m-am facut apoi cuminte
Cu vremea ce înainta,
Si m-am trezit pe nesimtite
Ca-mi zice satul „Dumneata...”

Si câtor strigaturi la joc
T;ineam cu glasul meu ison,
De câte ori am spus povestea
Lui Alexandru Machedon.
Si ca un cântec, cum s-a stins
Frumoasa mea copilarie –
Si dragostea de doua veri
Cu fata popii Irimie...

Cu valul vremilor ce curg
Atâtea cântece s-au dus,
Si valul vremilor ce curg
Atâtea cântece-a rapus...
Eu va sarut, pareti strabuni,
Pe varul alb, scobit de ploaie...
................................................
De ce-ti stergi ochii cu camasa,

Ori plângi, vecine Niculaie?...