luni, 18 iulie 2011

Benone Burtescu ...Toata casa mea...


Doamne, ce minunat ai putut sa fii
Cand Te-ai gandit sa faci o mica-mparatie de iugire
Din bunici, din tata si mama si niste copii
Sarbatoare a vietii
I-ai adunat in jurul unei vetre
I-ai strans in jurul unei paini
Este lucrul cel mai frumos ce Ti-a iesit din maini
Si pentru cine stie sa-nteleaga
Aceasta minune pe care-o numim „casa noastra”
Este frumoasa numai intreaga.
De ne-ar lipsi bunicii am fi fara glorie
Ca un popor fara istorie…
Daca ne-ar lispi astia mici ni s-ar stinge orice viitor
Caci noi ne auzim mereu spre cer in pasii lor…
Daca nu s-ar mai intoarce tata, de la treburi, de-afara,
Pe umeri cu seninul cu zloata cat de trist ar fi baiatul
Cat de nemangaiata ar ramane fata
Stalpul casei s-ar frange, priveliste de care si ingerii ar plange
Daca mama ar pleca sau n-ar mai veni
Inima casei s-ar opri…



Frumos ne amintim de Avraam care zicea „Eu si toata casa mea…”
Frumos ne amintim de Moise cand repeta lui Faraon mereu
„Noi si tot ce este al nostru vom merge sa slujim lui Dumnezeu…”

Este-nserare… si parca se-aud dinspre cer osanale
De ce-o fi printre ingeri atata sarbatoare?
Fiindca pe pamant, un copil se roaga pentru sora lui mai mica
Pentru fratele lui mai mare
Este spre miez de noapte dar ce bucurie o fi printre stele
De nu poate s-adoarma nici una din ele?
Fiindca aud dinspre pamant niste soapte
E o mama ce se roaga cu lacrimi fierbinti sa-i fie copiii cuminti

E de cu zori dar luceferii parca abia acum se arpind ca niste ceresti veghetori
Lumina, garantie grabesc sa-si trimita
Spre fruntea unui tata ce in ruga cere sa-i fie casa ocrotita

Doamne, mai mult decat pentru apa si pentru paine
Ma rog si eu pentru casa mea de azi si de maine
Pentru ai mei care sunt, pentru ai mei ce vor veni
Fiindca stiu ca nu departe intr-o zi Tu ma vei intreba:
„Unde ti-e turma pe care ti-am incredintat-o?”
Iar eu vreau sa-Ti raspund frumos:”Doamne iat-o”
Si Tu sa-i treci pe toti la dreapta Ta…

Asa adesea ma surprind plangand de bucurie
Visand ca sunt in marea Ta Imparatie
Si casa mea intreaga acolo langa Tine
Bunicii, cu intelepciunea lor despre ce-i bine
Si tata, cel ce-a fost cu truda pe pamant
Si mama, cu iubirea, si frati, surori, toti sunt
Si copilasii, iata-i pe nume noi ii chem
Ca le va fi vreun rau, nu ma mai tem
Numai de-un singur gand m-as tulbura
Ca-mi va lipsi de-acolo cineva…

De-aceea-n fiecare seara si-n fiecare zori de zi
In inima mi-i strang pe toti si-i fac manunchi de bucurii
Cu ingerii ii fac prieteni si-i plimb frumos din stea in stea
Si-i trec prin cantecul iubirii:
Asculta-mi rugaciunea, Doamne,

si muta-n ceruri toata casa mea.

Un comentariu: