Mamă, eşti pe-aici pe lângă mine?...
Atunci,... e bine;
Nu-mi place să te ştiu departe...
Mai am puţin şi isprăvesc de scris această carte;
Tu n-o s-o poţi citi,
Dar nici nu e nevoie, căci o ştii,
Este o carte pentru flori şi păsări
Şi pentru copii.
Uite-o ce frumoasă e, vezi?...
Hai, vino s-o binecuvântezi.
Vreo câţiva paşi,
Îţi sunt în ea rămaşi,
Vreo două-trei priviri
Printre rânduri vor înflori trandafiri,
Iar pe ultima pagină
Va fi inima mea
Pe care n-ai lăsat-o-n paragină,
Ci ai făcut o grădină din ea.
Ai trudit mult, mamă....
Nu prea te-am văzut în haine de sărbătoare,
Încărcai fânul livezilor cereşti în carul mare;
N-ai avut timp să te bucuri de stele
Că împingeai carul mic sub privirile mele;
Şi-n fiecare început de seară
Îmi ştergeai de praf steaua polară.
Şi-au trecut anii
Dând la o parte din drumul veşniciei mele, bolovanii.
Iartă-mă pentru câte n-am fost cuminte
Şi ascultă-mi cea din urmă rugăminte:
Uite, se apropie primăvara,
Risipeşte tu, ca în copilărie, norii
Să se poată întoarce cocorii.
Mamă, mai eşti pe lângă mine?...
Atunci,... e bine,
Îmi place să te ştiu pe-aproape
Ca salcia pe lângă ape.
Eu mai scriu până spre miezul nopţii câte ceva,
Dar dacă vezi că-adorm,
Mai stai puţin şi te culci şi tu... nu-i aşa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu