Stiu faptele tale...
O, daca ai fi...in clocot!"
(Apocalipsa 3:15)
Din slavile cerului pana in magma pamantului totul vibreaza sub accentul aceluiasi fior - clocotul...
Natura intreaga clocoteste stimand metodic si fascinant rigorile eticii si esteticii, modelandu-si fierberea pe exigentele bunului simt si pe acelea ale bunului gust...
Soarele aprinde zorii cu efervescenta razelor lui, iar la vremea rugii de seara parjoleste orizontul in clocotul sau...
Sute de milioane de volti fierb intr-un trasnet atunci cand se incranceneaza, in furtuna, doi nori sau, atunci cand un cumulonimbus confrunta cu electricitatea lui pamantul...
Si ce este curcubeul, in spatele fenomenelor de dispersie si reflexie a luminii solare, decat clocotul picaturilor de ploaie in loiala imbratisare a astrului incandescent?!...
Cat clocot plasmuieste dorul din cantul privigheorii care desfereca taina padurii cu zicerea lui!...
Sau cat clocot disimuleaza un ghetar care se taraste de-a lungul unui defileu, gata sa se surpe!...
Cat clocot imbuibat de caise adasta in mugurii discreti ai unui cais!...
Sau cat clocot sta tainuit intr-o ruga fierbinte!...
Cat clocot e amorsat de dragoste!...
Iubesti pentru ca esti in clocot sau esti in clocot fiindca iubesti?...
Iubesti pentru ca El te-a iubit mai intai...Iar gustul iubirii Lui iti clocoteste toata fiinta pentru ca Dumnezeu este... clocot.
Clocotul tau dupa roade ti-l vom cunoaste...
Esti in clocot daca sfintesti in inima ta pe Hristos ca Domn, daca ramai la cele smerite, daca nu ostenesti in facerea binelui, daca ii iubesti cum te-a iubit El, daca nu le intorci rau pentru rau, daca biruiesti raul prin bine, daca-i ierti cum te-a iertat Dumnezeu in Isus, daca-i ingadui in dragoste, daca le dai intaietate, daca le spui sanatate cu o sarutare de dragoste, daca-i iubesti ca pe tine, daca iti dai viata pentru ei...
Dragostea, bucuria, pacea, rabdarea, bunatatea, altruismul, loialitatea, blandetea, infranarea imagineaza temperatura in care isi mistuie toata faptura acela care jinduieste dupa El...
Clocotul spiritual inculca in fiinta noastra, rand pe rand, ideea efervescentei, norma dependentei, conceptia ruperii de sine, principiul rodirii...
Iar odraslirea aceasta intruchipeaza, in framantul si zbaterea ei, un raspuns...
Raspunsul catre Acela care tanjeste, inca din vremea in care nu erai decat un gand frumos in inima Lui, dupa dorinta ta de a dainui cu El...
Dupa nadejdea ta de a deveni pecetluit si ferecat in armonia clocotului aducator de nemurire...
Sursa: http://www.e-frumos.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu